2014 în retrospectivă, 2015 în perspectivă

   Anul 2014, pe care l-am primit cu extraordinara culoare "ROȘU" pe buze :) , a fost unul care a oscilat între extreme. Nu că a fost unul normal, nu! Vreau să spun că a fost când extraordinar de furtunos și întunecat (diferite probleme în familie) , când zâmbitor și pictat în nuanțe trandafirii (rezultate pe care înainte le consideram simple vise). Nu cred că îl voi uita prea ușor!:)
   Am pierdut mulți prieteni dragi, dar (anul devine din nou senin) am și câștigat persoane minunate. Am încercat să fiu mai puternică, dar după fiecare urcare am "căzut"... Și cred că știm cu toții că e mai ușor să cazi de undeva de la o înălțime cât mai mică, pentru a simți mai ușor lovitura.
   Am descoperit o mulțime de lucruri, mai bune sau mai rele, cum este de așteptat la un astfel de an! :) Mă bucur că peste puțin timp o să trec de acest an în care mereu am avut surprize neprevăzute, care m-au făcut fie fericită, fie deznădăjduită. Deci, după un an așa de încărcat și colorat :) vine, în sfârșit...


...2015! Am o "slăbiciune" pentru anii impari, deci nu mă îndoiesc de 2015! :) Îmi doresc mult ca pregătirile mele interioare să nu devină mai târziu doar niște "simple și vechi iluzii", dar cum eu sunt o persoană care riscă (însă mereu cu un atuu la îndemână :D ) nu vreau să renunț la vise ori să dau înapoi la provocări.  În anul 2015 vreau să devin mai matură, să mă gândesc la ceea ce îmi pregătește viața cât se poate de serios, să îmi fac, așa...în mare, niște "calcule" pentru viitor și să îmi exersez și aprofundez toate punctele mele forte pentru a mă ocupa, mai încolo, de celelalte. Vreau să întăresc legăturile dintre mine și persoanele pe care le-am cunoscut în 2014, să îmi fac un "mozaic", dacă se poate spune așa, de cunoștințe cât de cât aprofundate. Vreau să schimb și eu viețile oamenilor, căci și a mea a fost schimbată de mulți, cărora le sunt recunoscătoare din toată inima!

   La mulți ani 2015!

Poze din acest an:

 

 Acest articol participă la Miercurea fără cuvinte, inițiată de CARMEN.

Poze de la ziua mea, pe care am făcut-o la "Colț de Rai"

Meloman pentru o zi

   Încep cu ceea ce le place blogger-ilor, cu ceea ce am abandonat un timp din lipsă de timp sau alte probleme, cu rubrica de marți, inițiată de Sorin, unde găsiți un adevărat cerc de melomani ai blogosferei!:) Vă aduc așadar o melodie de modă...mai veche, modă ce - în ciuda succeselor din lumea muzicii - îmi dă o stare de binedispunere, de trăire a sentimentelor în profunzime, exact așa cum vreau eu...

Vreau să îmi amintesc azi -în al doilea rând- de prieteniile legate în Grecia și România deopotrivă în ultimul timp, de fericirea pe care am savurat-o atâta timp vara trecută și, totuși, mi se pare că nu am făcut-o destul, de ceea ce mi-am dorit în viața mea, de faptul că am ajuns anul acesta la națională la română și am ajuns acolo la jumătatea clasamentului, că olimpiada a fost la Iași unde avem câteva rude pe care le iubesc din toată inimioară, de cele 64 romane citite până acum în viața mea, din care cel puțin 6 în ultimele 2 săptămâni pentru că e vară, pentru că e vacanța, pentru că azi -1 iulie- este ziua mea, micuțul răcușor care trăiește cele 3 anotimpuri pentru cel de-al patrulea de 13 ani (începând cu 2001, când m-am născut:) ) ca să stea la soare, să citească, să se odihnească, să se degajeze de orice grijă, să fie totul aproape de perfect!:)

Țin să vă aduc aminte celor care mă urmăresc pe acest blog încă de anul trecut, că la aniversarea de 12 ani am participat cu articolul de pe 1 iulie la Bună Dimineața Soare!, ceea ce mi-a permis să pun poze în voie. Nu aș face asta acum dacă nu ar fi ziua mea, dar sper că Sorin mă va ierta, întrucât numai o dată pe an încalc și eu regulamentul...:)

Niște bombonele, niște prăjiturele, o înghețată și niște suculeț și atât!:) Să nu abuzăm de amabilitatea lui Sorin!:)

Atât! :)

Vacanță plăcută!