În grădină, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră un musafir:
Era mic că abia îl vedeai,
Dar cu mustăți ditamai;
Încăpea printre uluci,
Dar avea blănița-n dungi;
Și într-un capăt, dintr-o dungă
Îi creștea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albaștri îi clipeau
Și știa să zică: "-Miau!".
Ba să vezi și să te bucuri-
Sărea în aer după fluturi.
Și știa chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce ați fi făcut voi
Cu acest musafir de soi?
Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat și un pic de smântână
Și, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.
(ANA BLANDIANA - ARPAGIC)
Maria frumusica foc poezia arpagicai! :))
RăspundețiȘtergereO zi faina la scoala!!!
Mulțumesc, Corina, mulțumesc mult!
ȘtergereNu ți-am răspuns pentru că nu prea am avut timp, am trecut în grabă pe blog, apoi m-am dus la teme! :)
Uffff! Abia aștept să treacă școala!
Tare nazdravana arpagica
RăspundețiȘtergereTe pup!
Mulțumesc! Să îl vezi în alte poezii ( e un "Arpagic" :D)!
ȘtergereTe pupic, dargă Mihaela!